In 106 d.Ch., dupa doua campanii sangeroase (101-102 si
105-106), Dacia cade sub stapanirea vulturului roman, varful de lance al S۰P۰Q۰R (Senatus Populusque Romanus – Senatul si Poporul Roman),
institutie care reprezenta, la acea vreme, cel mai inalt for administrativ,
politic, economic si militar al Europei, si nu numai.
Marcus Ulpius Nerva Traianus (nascut la 18 septembrie53, in
Colonia Italica, din provincia romana Hispania) devenise imparat la 27 ianuarie
98, fiind primul imparat roman nascut in afara Peninsulei Italice. Prin
cucerirea Daciei, Traianus si-a continuat politica de expansiune, care va duce
la o extindere maxima a imperiului la sfarsitul domniei sale. Intelepciunea si spiritul
de dreptate cu care a condus Roma si popoarele cucerite, a ramas un exemplu
pentru posteritate in asa masura incat, oricărui împărat nou, chiar și celui din Constantinopol, i se ura în Senat
să fie felicitor Augusto, melior Traiano, adică "mai fericit ca
Augustus si mai bun ca Traian".
Dar nu numai considerentul teritorial l-a determinat pe noul imparat roman sa vizeze cucerirea Daciei. Ba chiar, dupa unii, acesta a fost pe planul doi. Principalele motive, nu stim in care ordine, ar fi importantele resurse de aur si argint ale Daciei si personalitatea marcanta a conducatorului de triburi dacice, Decebal, o amenintare permanenta pentru o Roma in expansiune si un urmas destoinic al altui conducator de triburi dacice, Burebista, supranumit celtoctonul (adica omoratorul de celti).
Cel care, printr-o politica de forta, a reusit unirea triburilor congenerilor si care ”si-a permis” sa intervina in politica interna a Romei, sprijinindu-l pe Pompeius in detrimentul triumvirului/consulului/dictatorului Gaius Iulius Caesar (gresit interpretat si prezentat ca imparat, pentru ca abia nepotul si fiul sau adoptiv, Augustus Octavian Caesar a detinut acest titlu!).
Marcus Ulpius Nerva Traianus (nascut la 18 septembrie
Dar nu numai considerentul teritorial l-a determinat pe noul imparat roman sa vizeze cucerirea Daciei. Ba chiar, dupa unii, acesta a fost pe planul doi. Principalele motive, nu stim in care ordine, ar fi importantele resurse de aur si argint ale Daciei si personalitatea marcanta a conducatorului de triburi dacice, Decebal, o amenintare permanenta pentru o Roma in expansiune si un urmas destoinic al altui conducator de triburi dacice, Burebista, supranumit celtoctonul (adica omoratorul de celti).
Cel care, printr-o politica de forta, a reusit unirea triburilor congenerilor si care ”si-a permis” sa intervina in politica interna a Romei, sprijinindu-l pe Pompeius in detrimentul triumvirului/consulului/dictatorului Gaius Iulius Caesar (gresit interpretat si prezentat ca imparat, pentru ca abia nepotul si fiul sau adoptiv, Augustus Octavian Caesar a detinut acest titlu!).
Destinul a facut,
insa, ca cele doua mari personalitati ale antichitatii europene – Caesar si
Burebista – sa nu poata sa se confrunte militar, ci sa imparta aceeasi soarta a martiriului
complotist: moartea sub loviturile celor apropiati, in acelasi an, 44 i.Ch.
Revenind, insa, la confruntarile dintre Traian si Decebal, as dori sa aduc in discutie sfarsitul tragic al celui de-al doilea: dupa caderea Sarmizegetusei Regia, Decebal se retrage (termenul ”fuge” mi se pare prea dur) in nord-estul Daciei, urmarit fiind de un detasament condus de decurionul (lider al unei trupe de ”zece”, un fel de sergent-major de astazi) Tiberius Claudius Maximus (al carui mormant a fost descoperit, secole dupa,la Phillipi , Macedonia, cu specificatia
ca ofiterul a fost cel care i-a adus lui Traian capul si mana dreapta a Regelui
Dac).
Conform scenei nr. CXLV (145) de pe Columna, Decebal nu accepta sa se predea si, cu un pumnal ritualic dacic sica, se sinucide. Teoretic, gestul tragic al Regelui Dac este de inteles: alternativa era capturarea, ducerea sala Roma , ”plimbarea” sa – la capatul
unui lant de aur, legat de carul triumfal al imparatului – prin capitala, iar,
dupa terminarea sarbatorilor, un loc in celulele sinistre ale inchisorii
Tullianum si o moarte anonima, similara omologului sau gal, Verincetorix. Pana aici, toate bune si logice…
Revenind, insa, la confruntarile dintre Traian si Decebal, as dori sa aduc in discutie sfarsitul tragic al celui de-al doilea: dupa caderea Sarmizegetusei Regia, Decebal se retrage (termenul ”fuge” mi se pare prea dur) in nord-estul Daciei, urmarit fiind de un detasament condus de decurionul (lider al unei trupe de ”zece”, un fel de sergent-major de astazi) Tiberius Claudius Maximus (al carui mormant a fost descoperit, secole dupa,
Conform scenei nr. CXLV (145) de pe Columna, Decebal nu accepta sa se predea si, cu un pumnal ritualic dacic sica, se sinucide. Teoretic, gestul tragic al Regelui Dac este de inteles: alternativa era capturarea, ducerea sa
Intrebarile vin
abia acum:
- de
unde stia decurionul, de atunci, Tiberius Claudius Maximus cum arata Decebal?,
pentru ca nu exista nici presa, nici televiziune si nici macar internet, pentru
a-i cunoaste chipul?
- unii spun
ca Tiberius l-a recunoscut pentru ca purta insemnele regale… fals, pentru ca
dacii nu purtau insemne, iar Decebal rege si conducator de
triburi, poate si Mare Preot, nu avea nevoie de insemne speciale (sa nu
uitam ca dacii nu aveau scalvi!, ci aveau cutume mult mai ”democratice”, care
nu permiteau diferentieri intre membrii comunitatii); altii spun ca Decebal
purta cusma dacica, itari si un scut hexagonal, dar toti tarabostes purtau
aceleasi elemente vestimentare;
- altii
afirma ca, la Rannistorum
(localitate dacica neidentificata pana astazi, probabil Deva) – locul unde
Traian si-a stabilit statul major si unde i-a fost prezentat capul si mana
dreapta a regelui Decebal – imparatul l-a recunoscut pe Decebal (pe care il
vazuse doar o data, in 102, dupa primul razboi daco-roman!), dupa trasaturile
capului… Zic eu: putin probabil. Decebal a fost surprins sinucigandu-se undeva
in nord-estul Daciei, probabil in zona Harghita. De aici si pana la Rannistorum (probabil
Deva) este cale de 3 zile de mers calare. Asadar, cam cum ar fi aratat capul
Regelui dupa trei zile de soare, agatat de saua calului lui Maximus? Chiar l-a
recunoscut Traian?
In opinia mea,
Columna de la Roma
este un edificiu exceptional, dar este, poate, in acelasi timp, prima atestare
a unei propagande foarte bine instrumentata din istoria noastra. Desigur, Traianus i-a infrant pe daci, dar,
zic eu, nu a avut nicio dovada a mortii inamicului sau Decebal.
Si atunci a creat o poveste credibila pentru posteritate, chiar placuta ”cititului”, ca un fel de tabloid al vremii. Cele 123 de zile de serbari si circ oferite de imparatla Roma
dupa victoria din Dacia, aurul, argintul si sclavii adusi in capitala, au ”linistit”
opinia publica si au scazut gradul de obiectivitate al contestatarilor sai politici.
Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa (desi intitulata astfel doar de succesorul lui Traian, Hadrian), prima si ultima capitala de provincie care a fost denumita dupa capitala initiala, interesul deosebit aratat de Traian si urmasii sai, panala Aurelian , fata de noua provincie ”Dacia Felix”,
utilizarea auxiliarilor daci in cele mai fierbinti zone de frontiera ale
imperiului – Britania, Partia –, stationarea in Dacia a unora dintre cele mai
celebre legiuni romane, care au fost precursoarele municipiilor si coloniilor
romane cu care astazi ne mandrim noi românii, reprezinta, toate, motive care demonstreaza
importanta cuceririi, chiar daca moartea regelui teritoriului cucerit nu a fost dovedita si, deci, nici identica cu cea
a Galiei lui Vercingetorix, care a murit la
Roma, dupa capturarea sa de catre Caesar.
Si atunci a creat o poveste credibila pentru posteritate, chiar placuta ”cititului”, ca un fel de tabloid al vremii. Cele 123 de zile de serbari si circ oferite de imparat
Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa (desi intitulata astfel doar de succesorul lui Traian, Hadrian), prima si ultima capitala de provincie care a fost denumita dupa capitala initiala, interesul deosebit aratat de Traian si urmasii sai, pana
DECI????